Declaratie Emil Constantinescu

20 Feb Declaratie Emil Constantinescu

Având în vedere degradarea accelerată a climatului social şi a cooperării dintre instituţiile statului, care pot aduce grave prejudicii securităţii naţionale şi pot întrerupe cursul ascendent al dezvoltării economice a României,considerând justificate demonstraţiile de protest ale cetăţenilor din Capitală şi din alte mari oraşe ale ţării,solicit majorităţii parlamentare PSD – ALDE să ceară Guvernului abrogarea Ordonanţei de Urgenţă referitoare la modificarea Codului Penal şi să asigure promovarea în Parlament a unui proiect de lege care să fie dezbătut în procedură normală, alături de proiectul Legii de graţiere. Dacă această propunere va fi acceptată, toate partidele parlamentare vor avea posibilitatea să exprime punctele de vedere documentate, la fiecare articol supus dezbaterii parlamentare, în totală transparenţă faţă de opinia publică. Se va evita totodată posibilitatea ca partidele politice să deturneze în scopuri partizane obiectivul principal al manifestaţiilor de protest – eliminarea corupţiei, din toate sectoarele societăţii.

Apreciind implicarea Universităţii din Bucureşti în rezolvarea conflictului instituţional actual, propun ca, în paralel cu dezbaterea parlamentară, să se organizeze o largă dezbatere în cadrul societăţii civile, sub egida Academiei Române, cu participarea profesorilor şi cercetătorilor de la Facultăţile de Drept ale Universităţilor din Bucureşti, Cluj-Napoca, Iaşi, Timişoara, a institutelor de cercetări juridice, a asociaţiilor magistraţilor şi a asociaţiilor civice cu expertiză în domeniul legislaţiei. Obiectivele acestei dezbateri ar trebui să fie: ordinea constituţională; separaţia puterilor în stat; măsuri de prevenire a corupţiei şi a abuzurilor, pentru a împiedica venirea altor persoane corupte în locul celor anchetate, judecate sau condamnate; edificarea unei economii concurenţiale sănătoase, eliberată de intervenţii oculte.

Cred că România nu este în situaţia de a primi lecţii de democraţie de la niciun alt stat din U.E. sau din altă parte a lumii şi poate să-şi rezolve singură problemele interne, apelul la orice instanţe străine fiind ruşinos.

Am observat că s-au evocat deseori în ultimele zile manifestaţiile sângeros reprimate în timpul Revoluţiei din decembrie 1989 şi a Pieţei Universităţii. Aş vrea să mă adresez participanţilor la actualele mitinguri de protest pentru a le spune că înţeleg foarte bine îngrijorările şi nemulţumirile lor. Nu ştiu dacă mai sunt astăzi mulţi interesaţi de experienţa unei persoane implicate direct, în urmă cu douăzeci şi şapte de ani, în schimbările care au început odată cu prăbuşirea dictaturii comuniste, dar s-ar putea ca evocarea lor să ajute la ceva.

Am deschis balconul Facultăţii de Geologie din Piaţa Universităţii, pentru a permite exprimarea liberă a ideilor în manifestaţia maraton pentru democraţie din aprilie – iunie 1990. În discursul pe care l-am ţinut în 15 noiembrie 1990, la mitingul de înfiinţare a Alianţei Civice, în faţa a peste o jumătate de milion de oameni, m-am opus înlăturării prin forţă a conducerii politice de atunci şi am pledat pentru o schimbare democratică, prin alegeri parlamentare şi prezidenţiale. După ce am fost ales preşedinte, prin votul a peste şapte milioane de cetăţeni români, m-am dus la Bruxelles şi Strasbourg pentru a anunţa că România nu mai acceptă monitorizarea pentru nerespectarea drepturilor omului şi aceasta a fost imediat ridicată de Consiliul Europei. Am lansat, împreună cu preşedintele Clinton, în 1997, la Bucureşti, Parteneriatul strategic cu S.U.A., care a fost consolidat în anul 2000. Am reuşit să deschid negocierile de aderare la Uniunea Europeană, în 1999 şi să asigur integrarea României în N.A.T.O., în valul al doilea. În toată acea perioadă, nimeni din străinătate nu şi-a permis să dea indicaţii României, ţara noastră fiind prezentată de şefii de stat occidentali ca un model de rezolvare a problemelor interetnice şi ca un lider regional. Am declanşat prima mare campanie împotriva corupţiei. Am reuşit să depăşim o gravă criză financiară, să asigurăm, în anul 2000, prima dezvoltare economică sănătoasă, să rezolvăm disputele dintre instituţii prin dialog respectuos şi să redăm oamenilor sentimentul libertăţii.

Toate acestea s-au putut realiza pentru că în acei ani grei a existat o excepţională solidaritate civică, iar cetăţenii au acceptat să plătească preţul dur al tuturor reformelor.

Mulţi dintre cei care au luptat cu peste două decenii în urmă pentru schimbarea regimului totalitar şi a sechelelor lui au părăsit această lume. Sper ca idealurile pentru care ei au luptat să rămână vii în prezent şi o sursă de inspiraţie în vremurile ce vor veni.

Emil Constantinescu

Preşedintele României 1996 – 2000