Mergi la conţinutul principal
burnout

Sidromul de burnout sau epuizarea prin muncă, recunoscut pentru prima dată de Organizația Mondială a Sănătății

„Burnout" este recunoscut în acest an, oficial. Termenul a fost aplicat de la oboseala de la sfârșitul de săptămână, până la starea de indispoziție a unei întregi generații.

De acum, Organizația Mondială a Sănătății, oferă legitimitate persoanelor care suferă de sindromul burnout  prin includerea a ceea ce se numește "burn-out" în cea mai recentă versiune a Clasificării Internaționale de Statistică a Bolilor și a Problemelor de Sănătate, un manual pentru afecțiuni medicale recunoscute.

Potrivit OMS, "burnout-ul este un sindrom conceptualizat ca rezultat al stresului cronic de la locul de muncă, care nu a fost bine manageriat." Burnout nu este pur și simplu un sinonim pentru stres, ci este rezultatul unui stres profund, pe termen lung, care nu a fost tratat nici de pacient, nici de angajator.

"Burn-out se referă în mod specific la fenomene în contextul ocupațional", notează OMS, "și nu ar trebui să se aplice pentru a descrie experiențele din alte domenii ale vieții".

Acesta este un argument bun pentru a lua în serios semnele de burnout la locul de muncă, indiferent dacă vă confruntați personal cu aceasta sau le observați la un angajat, un coleg.

Conform clasificării OMS, adoptată la 25 mai a.c., burnout-ul are trei componente:

1) Sentimentele de epuizare, lipsa de energie

2) Detașare crescută la locul de muncă, sau sentimente de negativism, sau cinism, legate de locul de muncă

3) Eficacitatea profesională redusă (scăderea randamentului)

Acest trio clarifică de ce companiile ar trebui să vizeze abordarea burnout-ului. În timp ce sentimentul de epuizare poate fi primul - și probabil cel mai recunoscut simptom pentru burnout, celelale două simptome sugerează că angajații care suferă de sindromul de burnout nu pot lucra eficient.